Ca urmare a formării, la 24 ianuarie 1862, a primului Guvern și a primei Adunări Legislative ale României Unite, a fost atribuit primul portofoliu de ministru al afacerilor externe, în persoana lui Apostol Arsache. Apoi a fost înființată, la 27 iulie/8 august 1862, și instituția dedicată acestui portofoliu, sub denumirea ,,Departamentul Trebilor Străine și de Stat”.
Cu această ocazie, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a transmis următorul mesaj:
Marcăm, în 2022, 160 de ani de la înființarea Ministerului Afacerilor Externe al României: 160 de ani de Diplomație Română modernă – 160 de ani de contribuție concretă și valoroasă la crearea, menținerea și dezvoltarea relațiilor internaționale ale României, la parcursul democratic al statului român, 160 de ani de serviciu în apărarea intereselor și securității cetățenilor români, oriunde s-ar afla aceștia. Privind înapoi, în istorie, realizăm că apariția unei instituții moderne dedicate diplomației, precum și reglementării și gestionării legăturilor externe ale tânărului Stat, în anul 1862, a impulsionat eforturile de emancipare politică şi de dobândire a unui profil internațional bine conturat, care să impună România drept stat independent şi suveran. O componentă esențială a politicii externe românești a constituit-o, la acel moment, încurajarea unei diplomații pragmatice și curajoase, orientată spre realizarea obiectivelor fundamentale ale națiunii române. Prima sarcină a ministerului nou înființat a fost îndeplinirea obiectivelor fundamentale ale recunoașterii internaționale și desăvârșirii Unirii Principatelor: primul legat de recunoașterea de către Europa a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, celălalt de acceptarea de către Poartă și puterile garante a unirii depline în plan politic și administrativ.
În cei 160 de ani de funcționare, Ministerul Afacerilor Externe a trecut și prin perioade dificile, de la Războiul de Independență, Războaiele Balcanice, cele două Războaie Mondiale și dictaturile fascistă și comunistă, la provocările acute din prezent. Între angajații ministerului au fost eroi și veterani, salvatori considerați „drepți între popoare” pentru acțiunile lor în timpul Holocaustului, personalități care au acționat cu toată determinarea pentru realizarea obiectivelor și intereselor naționale. În pofida dificultăților istorice, Ministerul Afacerilor Externe a acționat întotdeauna ca vector de modernizare și progres ale României. Personalități ca Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Vespasian Pella, alături de numeroși alți diplomați au contribuit la evoluția instituțională și conceptuală a Diplomației Române și instituției noastre.
Istoria Ministerului Afacerilor Externe continuă să fie scrisă, zi de zi, de oamenii care servesc astăzi într-o instituție ce apără interesele unei țări democratice, libere, stat membru responsabil al Uniunii Europene și Aliat de încredere în cadrul NATO, Partener Strategic al Statelor Unite ale Americii, un stat puternic angajat în promovarea respectării dreptului internațional, a ordinii internaționale bazate pe reguli, a multilateralismului eficient și drepturilor și libertăților fundamentale.
În același timp, diplomația română va continua să susțină și să promoveze valorile democratice, stabilitatea și securitatea în regiune și la nivel global, respectarea strictă a dreptului internațional și a ordinii internaționale bazate pe reguli, multilateralismul eficient. Reperele politicii externe rămân consolidarea influenței țării noastre în Uniunea Europeană și în NATO, dezvoltarea și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu SUA.
Într-un context global dinamic și complex, marcat de o serie de crize și transformări substanțiale ale cadrului de referință pentru acțiunea diplomatică a României, pentru securitatea sa națională, dar și pentru siguranța, prosperitatea și exercițiul drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi, Ministerul Afacerilor Externe continuă să se transforme și să se adapteze.
Atunci când, pentru prima dată din 1945, spectrul unui război brutal, nejustificat și neprovocat purtat de Rusia împotriva Ucrainei vecine se abate asupra Europei, implicațiile nu pot fi decât globale. Astăzi, avem înaintea noastră un test major al angajamentelor reciproce bazate pe solidaritate și acțiune concretă. În acest sens, răspunsul european și euroatlantic ferm este fundamentat pe aceleași valori care ghidează ansamblul acțiunii Ministerului Afacerilor Externe. Alături de aliații și partenerii noștri, suntem profund angajați în formularea unui răspuns diplomatic complex la această agresiune, cu tragice consecințe umanitare și costuri economice inestimabile.
Nu este prima dată când Ministerul Afacerilor Externe este pus în fața unor asemenea circumstanțe. Este, însă, pentru prima dată când, inclusiv ca rezultat al unor decenii de muncă diplomatică, România este profund ancorată într-un sistem euroatlantic de valori, securitate și solidaritate de neclintit. Iar aceasta nu înseamnă că amenințările și riscurile pot să fie ignorate; din contră, răspunsul la acestea trebuie dat eficient, amplificând capacitatea realizării obiectivelor noastre esențiale.
Fie că vorbim de schimbări climatice, crize economice, crize securitare, adaptarea diplomației române vizează atât lecțiile învățate în 160 de ani de istorie diplomatică modernă, cât și structurarea unei acțiuni diplomatice reziliente, sub toate dimensiunile sale. Iar adaptarea acțiunii noastre se conturează atât în spațiul interacțiunilor clasice, cât și în spațiul emergent al diplomației digitale. Nu facem toate aceste eforturi singuri. Într-o eră în care prezența în spațiul public a devenit extrem de relevantă, urmărim o deschidere tot mai largă către cetățeni, astfel încât substanța și complexitatea muncii noastre să fie reflectată în dimensiunea publică a societății. Ne dorim ca un public cât mai larg să aibă contact direct cu activitatea noastră și să o înțeleagă, pentru că ea reflectă liniile politice fundamentale pe care le urmăm și obiectivele pe care le-am asumat, în interesul cetățenilor. De asemenea, în abordarea bazată pe guvernare deschisă, societatea civilă ne este partener în eforturile comune de construcție și creștere a rezilienței societale.
Încă de la înființarea Ministerului Afacerilor Externe relația cu cetățenii români din străinătate a fost o linie prioritară de acțiune, gestionată prin intermediul Direcției Consulare, structură care îşi poate revendica unul dintre cele mai îndelungate parcursuri, istoricul său confundându-se, practic, cu cel al instituţiei noastre. Diversificarea şi multiplicarea fără precedent a cazuisticii consulare, creşterea exponenţială a volumului de servicii consulare prestate şi, deopotrivă, amplificarea gradului de complexitate a solicitărilor de asistenţă şi protecţie consulară, toate determinate nemijlocit de sporirea semnificativă a dimensiunii prezenţei româneşti în străinătate după anul 1989, în paralel cu extinderea reţelei consulare externe a României, au impus crearea unor structuri specializate pe anumite sectoare de activitate consulară. Astfel, în 2003 direcţia s-a reorganizat la nivel de direcţie generală, respectiv în Direcţia Generală Afaceri Consulare, devenită ulterior Departamentul Consular.
Având în vedere realităţile cărora reţeaua consulară trebuie să le facă faţă în prezent, am demarat, în anul 2020, un amplu efort de adaptare a instrumentelor consulare, prin modernizarea, debirocratizarea și digitalizarea serviciilor consulare, concomitent cu extinderea rețelei de oficii consulare, astfel încât să răspundem în mod adecvat așteptărilor legitime ale cetățenilor noștri, precum și cerinţelor, realităților şi provocărilor contemporane. Iar acest efort de reformă consulară va continua cu determinare.
Ministerul Afacerilor Externe va continua să își îndeplinească datoria față de cetățenii români. O va face păstrând drept reper activitatea diplomaților care au contribuit la întemeierea și profilarea României unite și moderne, prin conduită și acțiune diplomatică dedicate aceluiași scop fundamental: protejarea și promovarea valorilor, intereselor și obiectivelor țării noastre și ale bunăstării și securității cetățenilor noștri.
Informații suplimentare:
În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, diplomații români ai acelor timpuri au obținut, prin eforturi intense și demersuri profesioniste abile, recunoașterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepțional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza. Doi ani mai târziu, unirea politică și administrativă deplină a țării era de asemenea recunoscută la nivel internațional, iar la 22 ianuarie 1862 fiind format primul guvern al României moderne.
Realizarea recunoașterii internaționale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și desăvârșirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reușite ale diplomației românești moderne, iar în acest scop au fost trimiși reprezentanți diplomatici însărcinați cu această misiune la Constantinopol, Paris și în alte capitale europene importante.
Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu unic al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituționale corespondente. De profesie medic, stabilit în Țara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Țării Românești și în perioadele 24 aprilie 1835 – 13 mai 1837 și 30 aprilie 1861 – 21 ianuarie 1862.
Departamentul Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi, a fost înființat la 27 iulie/8 august 1862, prin Decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, publicat în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite”. Apostol Arsache a fost în funcție, ca ministru al noului stat, în perioada 22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862. Următorul ministru al afacerilor externe al României, conducând Departamentul Trebilor Străine în perioada 24 iunie – 29 septembrie 1862, a fost Alexandru Cantacuzino.
